Ştiri

Elküld ismerősnek | Listare

Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Suntem reuniţi, astăzi, pentru a decide asupra cererii de învestire a unui nou guvern, guvern alcătuit de domnul Lucian Croitoru, persoana desemnată ca premier de preşedintele în exerciţiu al României.

Această propunere de guvern este rezultatul unei crize politice. La rândul ei, criza a apărut ca urmare a neînţelegerilor profunde dintre centrele de decizie ale celor două partide aflate la guvernare, PD-L şi PSD.

Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: criza nu e de acum, nu e nici de la moţiunea de cenzură, nu e nici de la demiterea domnului Nica, nu e nici din septembrie 2009. Această criză politică mocneşte în România, de la sfârşitul anului trecut, când s-a format o majoritate uriaşă cu promisiunea că ţara va fi scoasă din criză, şi de aceea e nevoie de un guvern cu o largă susţinere.

România nu numai că nu a fost scoasă din criza financiară şi economică, dar această criză a fost agravată de circul politic permanent din interiorul coaliţiei.

Am citit atent programul de guvernare şi oferta echipei Croitoru.
Aşteptam măsuri concrete şi imediate, prin care efectele crizei financiare şi economice puteau fi atenuate. Aşteptam măsuri de reducere a impozitelor şi taxelor, pentru că era necesară, este necesară să luăm povara de pe cetăţean. Aşteptam un program de guvernare prin care executivul se angajează să facă reforme structurale, fără de care România nu va fi un stat competitiv şi eficient, va rămâne la periferia Uniunii Europene.
Aşteptam măsuri concrete în sistemul sanitar, unde riscul de a bloca tot sistemul din cauza plăţilor neefectuate, este uriaş. Guvernul a fost surprins de gripa porcină, nu avem vaccinul pregătit, sistemul nu este pregătit să ofere protecţie cetăţeanului, dar e pregătit să ceară mai mulţi bani, din ce în ce mai mulţi bani.

Aşteptam de la acest guvern şi un gest mărunt, o deschidere către minorităţile etnice. Nici un capitol, nici o propoziţie, nici o ofertă la probleme specifice ale celor 19 minorităţi naţionale. Tăcere totală, tăcere care, de fapt, ascunde un mesaj puternic.
Acum câteva zile şeful statului vorbea de minorităţile etnice, comparându-le cu o perlă superbă la gâtul unei femei frumoase. Metaforă aparent măgulitoare, dar în realitate ascunde o gândire prin care minorităţile etnice sunt degradate la nivelul unui obiect de decor, care poate să ofere plăcere estetică, dar care poate la fel de bine ţinut în vitrină sau în sertar.

Deci acest guvern este acelaşi guvern care a fost demis în urma moţiunii de cenzură cu acelaşi program. Acest guvern doreşte să meargă mai departe cu aceeaşi lipsă de viziune, cu care a guvernat un an de zile. Acest guvern, este un guvern politic, cu o mască transparentă de tehnocraţi, fără majoritate, fără autoritate politică, şi până la urmă, fără răspundere politică.
Se vorbeşte de o criză politică, care putea fi rezolvată de mult. Nu trebuia altceva, decât respectarea principiului majorităţii, un principiu consacrat în democraţie. Dacă acest principiu ar fi fost respectat, Klaus Johannis şi echipa lui ar fi primit de mult votul de investitură. Încă nu e târziu. După votul de azi, preşedintele în exerciţiu mai are şansa să pună capăt acestei crize politice, desemnându-l pe Klaus Johannis în funcţia de premier.

În 2005, principiul majorităţii era bun pentru preşedinte, acum vedem că nu mai e bun! Dacă preşedintele ar fi aplicat soluţia înaintată – clară, transparentă, onestă – de majoritatea de acum din Parlament, criza politică ar fi fost de mult rezolvată.
Partea cea mai supărătoare este faptul că preşedintele dă vina pe Parlament şi pe parlamentari pentru această criză. Practic, de aproape o lună, parlamentarii sunt ameninţaţi, mai voalat sau mai direct, cu dizolvarea parlamentului. Oare cum se cheamă un regim politic în care Executivul bate cu pumnul în masă în faţa Legislativului?
În 2009 nu Parlamentul a guvernat. Din păcate, nici guvernul Boc nu a făcut acest lucru.

Doamnelor şi domnilor,
Cu alte cuvinte, folosind criza economică pe post de sperietoare, se forţează investirea unui guvern despre care nu ştim decât un singur lucru: este dorinţa unui singur om, care  când numai visează o coaliţie PD-L – PSD, visează o struţo-cămilă teleghidată.

Doamnelor şi domnilor,
Criza politică este cronicizată şi menţinută artificial, prin eludarea principiului clar al majorităţii şi prin ignorarea spiritului Constituţiei.
Criza economică este însă reală, acută şi are nevoie de o reacţie urgentă şi responsabilă din partea noastră, a tuturor.
Este imperios necesar ca, în cel mai scurt timp, să fie dezbătut un proiect de buget pentru 2010. Acest proiect trebuie adus în Parlament de un Guvern legitim, care să aibă o susţinere solidă.

Nu trebuie ca viitorul Guvern să ne promită lapte şi miere. Dimpotrivă! Ştim cu toţii – şi cetăţenii nu ne-ar ierta dacă n-am recunoaşte! – că anul 2010 va fi mult mai greu decât 2009! Ştim cu toţii că Guvernul Boc 1 nu a luat nicio măsură de forţă pentru a stăvili sau restrânge efectele crizei economice. Mai mult, împrumuturile nu s-au dus pe investiţii şi creare de locuri de muncă, aşa cum ni se spunea înainte de a fi contractate. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: banii de la FMI s-au dus pe salarii, pentru liniştea Guvernului Boc!

Sunt de acord că actuala criză economică nu-şi are originea în România. Sunt de acord că, pentru a fi oprită criza, măsurile majore trebuie luate, în primul rând, de marile economii ale lumii. Dar nu sunt de acord cu ideea că noi, aici, în România, nu putem face nimic decât să ne împrumutăm! Nu suntem izolaţi faţă de restul lumii, dar nici nu suntem o frunză în vânt, condamnaţi înainte de proces. Dar aici vorbim, deja, de o decizie şi de o responsabilitate politică!
De aceea parlamentarii UDMR vor vota împotriva investirii guvernului propus de domnul Croitoru. Nu e vorba despre un vot pe competenţe tehnice, este, repet, un vot pe răspunderea politică, şi respectarea principiului majorităţii.

Doamnelor şi domnilor colegi parlamentari,
Ni se spune, de pe o mulţime de panouri amplasate în spaţiul public, că ne e frică! Şi aceleaşi panouri sugerează că ne e frică de cineva. Nu de Dumnezeu, nu de cetăţenii care ne-au votat, nu de conştiinţa noastră. Ci de o persoană anume, supradimensionată, care ne priveşte ameninţător.
Ei bine, avem ocazia să arătăm dacă ne e frică sau nu!